Am zburat, pentru a doua oara in viata,de data asta foarte lin atat la dus cat si la intors.Doar o durere puternica de urechi infundate m-a suparat la aterizare la dus si parerea de rau ca am stat in dreptul aripii astfel incat n-am vazut mai nimic.

Drumul incepe de la Hotelul Belfort,binecunoscut datorita omniprezentului nostru Teo,care ne-a confirmat ca acest parlit stabiliment de 2 stele reprezinta o culme a serviciilor pariziene in domeniu:) Un practic hostel cu un lift extrem de amuzant in care doi oameni medii incap cu mare dificultate:) Si,ca peste tot la francezi, un mic dejun “frantuzesc”cu o cafea,dulceata si un croissant de mori de foame toata ziua.A,si,cum sunt oameni de cuvant, micul dejun e constant, identic zilnic.Ca sa nu mai faca unii mofturi:)

Dar sa plecam de “acasa”. Dupa primele 2 zile am luat pulsul orasului. Ditamai magaoaia, din care am acces la partea centrala,oricum mare. Nu stiu cum arata orasul, practic medieval,  inainte de Haussmann si de Napoleon al III lea. Cel prezent, opera celor doi are piete mari,frumoase, bine proportionate de cladirile din jur. Mai ales in buna relatie cu monumentele din pietele respective.Exemple ar fi Obeliscul de la Tuilerries,Domul Invalizilor,Arcul de Triumf, Hotel de Ville, Bastilia.

Orasul pacatuieste teribil prin arhitectura teribil de “unitara”,sa-i zicem. Toate casele, tot orasul construit in corpore incepand cu a doua jumatate a sec. 19 seamana intre ele, cel putin de la distanta ca si cum ar fi surori sau macar verisoare.Sigur ca de aproape ornamentatiile le disting dar per total persista o senzatie insipida de conformism,de unitate, de la un timp chiar de banalitate. Sigur ca nu as face apologia “diversitatii”bucurestene cu zgarie nori, oribilitati de sticla si de beton langa case de o superba frumusete. La noi estetica si bunul gust a murit in 1948 dar la Paris ma asteptam sa vad alfa si omega oraselor lumii. Or banalitatea asta, obsesia unui plan de urbanism absolut sistematizat a dus la o uniformizare care aduce aminte, asa cum o sa explic, de faimoasa egalitate si fraternitate.

Omuletii astia au facut la 1789 o rivulutie de la care isi trag ei toata seva. Peste tot este uitata, practic stearsa cu buretele perioada de dinainte. Orice urma a “Ancien regime” este pomenita doar in treacat, cu senzatia ca nici nu a facut parte din istoria Frantei sau, daca lucrul asta e pomenit in cartile de istorie, atunci cu siguranta ca oamenii aia detestabili, nobilimea, erau un corp strain de poporu francez si ar trebui tratati mai degraba separat decat ca facand parte din istoria Frantei.

Franta pleaca si se legitimeaza de la 1789, o spalare pe creier foarte similara cu “prietenii”lor americani. Totul de atunci are un inceput, o justificare morala si de stat, totul e de bine pe cand ce era inainte e odios si asupritor. Tot ce a reprezentat “Ancien Regime” a fost daramat cu barda,decapitat cu ghilotina, daramat pentru a se sterge aproape orice urma. Intr-un acces de barbarism greu de imaginat pentru un neam pretins “lumina”culturii europene, revolutionarii francezi, in numele egalitatii, dreptatii si egalitatii au pus mana si au omorat cu sarg nu doar familia regala si nobilii ci cateva mii, poate zeci de mii de oameni, de la ai mai de sus pana la cei doar banuiti ca ar marai ceva impotriva noii ordini. Noua ordine nu si-a crutat nici copiii, cazuti, unii dintre ei la randul lor sub ghilotina. De aici a pornit domnia egalitatii care in Paris aduce mai mult a banalitate in egalitate decat in partea sociala, pozitiva. Cautand sa scape de toata mostenirea regala, Parisul a ramas fara fastul,gloria, monumentele, bisericile care au dat splendoarea regalitatii. Republica nu aduce nimic fastuos dar, daca ne imaginam ca in epoca Versailles-ul parea un castel de o opulenta nemaintalnita, putem face comparatia cu ce au adus Directoratele si Republicile: o banalitate, o fuga de maret si de sacru, de a nu face ceva mai cu mot care ar fi condus la ideea ca unii oameni sunt “mai egali”decat altii.

O excelenta ilustrare e Panteonul, fosta catedrala de dimensiuni impresionante(doar ne putem imagina cum arata cu odoare), adusa la stadiul de banal monument de piatra in care sunt pastrati mai marii neamului. Culmea e ca nici macar lucrul asta nu conduce la ideea a ceva iesit din comun, a faptului ca oamenii astia au reprezentat pentru Franta mai mult ca altii. Comparatia e simpla: am vazut Cracovia, capitala culturala a Poloniei unde in Catedrala Wawel sunt mari oameni ai Poloniei.In subsolul catedralei simti recunostinta Poloniei pentru ei: sarcofage mari din marmura superbe, flori peste morminte, simti ca oamenii aia au fost cineva. In Pantheon niste catacombe amenajate in subsol dintr-un beton omniprezent si impersonal consemneaza pe sarcofage simpliste placute cu numele oamenilor. Nimic extraordinar, nimic nu duce la ideea a ceva deosebit, a unor oameni de exceptie. Aceeasi grija ca nici un om, nici macar oameni importanti pentru Franta sa nu faca exceptie de la principiul egalitatii etc.

Sa trecem mai departe… Notre Dame? Catedrala gotica frumoasa dar sa fim seriosi, exista in Germania Aachenul, Kolnul si altele mult mai impresionante. Sa nu uit perceptia personala a Stephan’s Dom. Dar totusi turismul trebuie sa vanda maselor( Masses are asses, of course:D), pachete turistice, orasul luminilor, orasul romantic si alte prostii ieftine.

Un lucru frumos am gasit acolo unde, plcand de acasa cu fobia fata de arhitectura moderna, eram chitit sa dau un alt mare reject: La Defense. Un tarc alocat special de municipalitate tocmai pentru ca arhitectii modernisti sa isi faca de cap cum cred ei de cuviinta, construind care mai de care mai inovator, cladiri in forme bizare, cu materiale de constructie interesante. Culminand, evident, cu Grand Arche. Pacat ca am fost seara si am stat doar cat sa nu inghete Maria de la vant.

Alt lucru frumos: malurile Senei cu oameni relaxati, balanganindu-si picioarele deasupra apei sau la picnic.

Ne-am apucat sa bifam, turisticeste, obiectivele turistice:

- Luvrul, as predicted: alergatura de iti rupi picioarele din care, daca il vizitezi turistic, pompieristic, intr-o zi, la sfarsit iesi tabula rasa dar cu mandria ca poti spune acasa ca ai vazut-o pe Mona Lisa, pe Venus si Codul lui Hammurabi. Ah, mai sunt pe acolo inca cateva zeci de mii de exponate dar alea conteaza mai putin si oricum, ideea e ca “ai vazut Luvrul”. Mare minune ca a mai ramas in picioare dupa rivulutie dar doar cateva catacombe medievale la subsol arata, marginal, ca a fost resedinta regala.

- Turnul Eiffel. In sfarsit alta bila alba. In epoca constructia sa a fost foarte controversata, parizienii zicand ca va urati orasul. Nu stiu daca l-a uratit sau nu dar eu nu am avut dimensiunea exacta a lui. E extraordinar ce au facut oamenii pe la anii 1880, o constructie impresionanta. Si se pare ca Eiffel asta a mai facut si alte lucruri frumoase si durabile, un inginer tare.

- Domul Invalizilor: mormantul lui Napoleon si al altor bravi ostasi ai tarii. Muzeu interesant de arme medievale.Nu poate sa nu ma loveasca dispretul pentru ei cand ajung la perioada medievala.I-au batut nemtii scurt, fara drept de apel de doua ori(1870 si 1940) si jumatate(1915) si mai tupeul sa mai scoata un cuvant. Incearca patetic sa dreaga busuiocu cu rezistenta, cu cati oameni au pierdut in loc sa se retraga in banca lor: au fost pulverizati in 1870 de un spirit militar prusac devastator si de o neta superioritate tehnica si tactica in 1940. Culmea ridicolului a fost atinsa de linia Maginot ridicata ca pavaza inexpugnabila impotriva nemtilor, procente uriase din PIB ingropate in orase si linii subterane pentru a pierde Parisul in o luna de zile in urma ofensivei in Ardeni:)

Te si incearca parerea de rau cand vezi ca o natiune de impostori, de agarici penibili, a fost salvata pana la urma de doua ori de englezi si un minunat spirit practic, stiintific, militar si cultural german care tindea sa domine clar Europa inceputului de sec. 20 a fost redus la tacere de deciziile eronate ale conducatorilor si de un teribil ghinion in timingul deciziilor sale esentiale.Si am ajuns in prezent ca un amalgam de neam, niste spalaciti impersonali sa aiba un cuvant important in politica mondiala iar germanii sa fie inca sub papuc.

Dar sa revenim la Montmartre, un cartier candva boem, zice-se, la ora actuala un cartier ca oricare altul cu deosebirea, frumoasa de altfel, ca unele strazi serpuiesc pe deal, ca pe alocuri mai pastreaza un aer invechit:) Mai cautata e strada sex-shopurilor si al Moulin Rouge-ului. Cu adevarat frumoasa e Basilica Sacre Coeur, dintr-o minunata marmura alba, pe culmea dealului.

Sa nu uit, am fost la facultatea de drept a Sorbonei.

Pentru ultimele doua zile am lasat doua piese grele din afara Parisului in care am crezut cu adevarat ca vor mai creste nota scazuta.

Versailles-ul, castelul castelurilor, mama opulentei si a frumusetii.Se vede intr-adevar ca in epoca a fost ceva nemaivazut, ca lua ochii oricui, ca Regele Soare a vrut sa fie ca nimeni altul pe pamant. Culmea e ca nici macar asta nu se compara cu Schonnbrunnul,sa zicem. Tare as fi vrut sa vad Fontainbleau dar nu se poate sa faci tot.Ideea frantujilor de turism si de a isi arata tara pare copiata de la romani: fantanile parcului, una din frumusetile acestuia, functioneaza doar vara, doar sambata si atunci doua ore. Mai mare rasul!Si cand vad fantanile in goliciunea lor, imi dau seama cat sunt de neingrijite, de ruginite.

Castelul, ca prin minune, mai pastreaza inca si incaperi originale care au scapat partial furiei revolutionare. De o frumusete inegalabila la vremea lui, impresioneaza sala oglinzilor, exponatele, camerele regale. Pacat ca se vede ca e intr-o stare de degradare: lemnarie roasa, pereti crapati. Imi pare incredibil “perla Frantei” are camere despre care administratia spune ca au fost renovate abia cu 1-2-3 ani in urma si atunci prin sponsorizarea unor mari firme private.Adica Franta se faleste peste tot cu Versailles ul dar nu are bani sa-l ingrijeasca si doar sponsorizarile il salveaza de la degradare?Nici nu se compara cu starea Schonnbrunnului sau a Hrad-ului praghez.Parcul impresioneaza prin Grand Canal si prin foisoarele in milocul carora sunt fantani bogat ornamentate. Din pacate nu am vazut prea multi din “boschetii”astia pentru ca frantujii inchid mustaria devreme.

Pacat ca nu pun in valoarea gradinile frumoase, tot parcul vast atent construit cu fantani, pajisti.Un cuvant frumos merita si Micul Trianon. Similar cu Pelisorul, un castel mai mic, delicat, de o frumusete aparte si, in ultima camera, cu mult-cautata mentiune: ” Aici a fost pecetluita soarta Ungariei dupa WWI”.Si niste alune coapte gustoase:)

A doua mare atractie in afara Parisului: Disneylaaaaand. Din capu locului dam piept cu monstruoasa derivata a egalitarismului mai sus mentionat: un neam de pseudo- comunisti, mai prietenos spus socialisti, frantujii sunt, stie toata lumea, un neam de grevisti. Adica de lenesi care, din cele mai mici pretexte se apuca de greva. Grevele sunt la tot pasul: de la cele nationale cu sute de mii de oameni in piete si pe strazi pana la una minora, a doua linii de RER care ne duc la Disney abia la 2 dupa-masa.

Disneyul e o chestie extraordinata pentru copii: foarte bine realizat, cu toate personajele copilariei, fiecare cu casuta, trenuletul lui. Poate ar fi trebuit putin mai mare spatiul intre ele dar efectul asupra micutilor este devastator. Si eu si Maria ne gandim cum ar fi fost daca in copilarie am fi avut acces la asa ceva. Copilaria noastra a fost cu prastii, jocuri din carton, mingii desumflate iar aici il vedem aievea pe Mickey Mouse, te poti plimba cu corabia lui Tom Sawyer, te plimbi prin orasul inundat al piratilor, te sperie fantome, scheleti si cadavre in tuneluri, dai mana cu pitici care canta.

Pacat ca, cu ochii unei hoaste batrane de treij de ani nu mai poti simti aceeasi bucurie infantila si ma gandesc mai degraba cum au construit asa ceva,ce mari sunt halele si alte chestii tehnice:(Dar tot este minunat si nu ai cum sa nu revii in copilarie.

Pentru noi un efect devastator il are “Racheta” care ne catapulteaza cu o viteza uriasa printr-un montaign rousse care mai mai sa o azvarle pe Maria din carlinga. Mai mergem si prin univers cu de-alde Star Wars, impuscam cu lasere animalute si alte nazbatii. Princhndeii sunt peste tot si e o mare fericire. Io plec mahnit ca nu sunt scheletei si nimic scarry.

Inapoi in oras: Galeriile Lafayette, paradisul de neatins al Mariei, plimbare la pas prin oras, malurile Senei, mancat pe malu Senei la aniversarea nuntii noastre, mancat ieftin si bun prin cartierul Latin, cumparat tablou hazliu, alergatura multa si durere de picioare, crasme la strada, cu un specific local(dar cu o muzica slaba, nedefinita).

Meci PSG- Nancy, pregatirea parizienilor pentru finala Cupei. Meci frumos, 2-2.

Mizerie pe strazi, figuri cvasi-dubioase, ziare aruncate, pungi, de toate. Ai zice ca Bucurestiu e raiul. Munchen sau Viena dau clase.

Arcul de Triumf a oprit contabilizarea succeselor frantuzesti acu vreo 200 de ani, a inceput si s-a terminat cu Napoleon. Mai spre noi ar trebui un Arc al Infrangerii cu inscriptii despre Algeria, WW1,WW2, Indochina, 1870. Champs Elyseesm mare, lat, magazine luxoase in jur.

Intrat chiar si in muzeul vidanjorilor:)Si am crezut,stupid me, ca sunt Catacombele Parisului:D

Buchinisti pe malul Senei cu vechituri interesante si carti doar in franceza. Dar, mandrie, i-am identificat printre ei pe Eliade si pe Panait Istrati.Afis cu Ionesco prin oras.

Nici macar exorbitant nu e ,e doar scump

Vom reveni

1.Un comunist tanar si increzator in sistem a vrut sa faca in Ungaria anilor 50 ca lucrurile sa mearga mai bine. A facut propuneri,a implicat lumea,a spus  lucrurilor pe sleau,asa cum incepusi Paunescu.Din pacate pentru el,pentru neamul lui si chiar pt.noi,a fost reperat de baietii rosii de la rasarit si a sfarsit tradat de tradatorii universali europeni,romanii.Se numea Janos Kadar si astazi este un erou in Ungaria.

2. Un tanar scriitor de succes si de viitor,cam ca Paunescu si in acelasi timp cu el s-a alaturat vocilor reformatoare din Partid, a venit cu propuneri,a spus ca”asa nu se mai poate”. Puterea s-a incrancenat impotriva lui dar,spre deosebire de omul nostru, nu a pus botul la o locuinta de partid, cartele de mancare la discretie si pozitii privilegiate. Ar fi fost foarte usor sa faca asta dar a stat arestat in puscari, la domiciliu si marginalizat vreo 30 de ani. Moralitatea impecabila l-a facut atat de iubit si respectat incat a stat in capul unei Revolutii de catifea. Se numeste  dl. Vaclav Havel si a fost contemporan cu unul care, si mai erou(romanii ar zice”si mai dement) si-a dat foc in semn de protest fata de comunism taman in Piata Wenceslas din Praga. Se numea Jan Palach, avea 20 si ceva de ani si doar faptul ca s-a nascut ceh i-a adus multumirea neamului sau. Daca se numea elisabeta Rizea nici azi n-am fi auzit de el nici macar pe “goagal”.

3. Un ingineras din Gdansk, ajutat de Biserica(catolica,ca doar nu ortodozxa) si de sute de mii de oameni a luptat fatis vreme de mai bine de 10 ani cu balaurul rosu. Se numeste Lech Walesa si a erodat comunismul polonez pana l-a daramat.

4. O obscura profa de franceza din Cluj a trimis niste scrisori la Europa Libera si apoi, demascata, a avut curajul sa si le recunoasca si sa trimita altele, devenind un critic curajos,marginalizat,batut al societatii noastrae in anii 80. Orice paralela cu WCT,Iliescu sau Paunescu nu isi are rostul. Pariez ca nu vor fi trase salve de tun si nu va aparea in transmisie live la tv cand va muri.De fapt,multi nu stiu ca a existat,si mai putini ca traieste.Se numeste Doina Cornea si nu suporta nicio comparatie cu omul cu care am scris postul asta.

Da, personaje ca Paunescu si Iliescu au cartit ceva la un moment dat. Fatis sau mai pe ascuns. Ca sa fi fost insa cu adevarat eroi, avem modelele de mai sus. Paunescu ar fi putut sa deturneze cenaclul intr-o manifestare  si mai “altfel”decat era, chiar daca risca enorm. Nu a facut-o,a pus botul la cascaval si nu la curaj si atitudine.Sigur ca nu era simplu,riscurile mari dar de asta impartim oamenii in eroi si lasi. Daca s-ar fi considerat un curajos,un critic, un dizident, Paunescu ar fi putut fi,ca si Iliescu, un Havel sau un Kadar care sa scape  Romania   mai devreme de napasta sau mai degraba sa ajute la mentinerea unei demnitati nationale.. Nu au facut-o si demnitatea nationala romaneasca tinde la 0 de 20 de ani incoace.

Pe scurt,la adio tu…multumim pentru cele bune dar nu pot varsa vreo lacrima,nici spune vreo vorba buna.

Later edit: spre a confirma cele de mai sus,astazi,15 nov.2010 sunt 23 de ani de la revolta muncitorilor din Brasov. Spre deosebire de cele mai sus relatate, comemorarea trece uitata,amintita in treacat in mass-media.O soarta si mai ingrata o are memoria lui Liviu Babes,u n Jan Palach roman care nu doar ca nu are vreo statuie dar nici macar nu e cunoscut de vreun roman. Oh, ce diferenta intre a fi ceh si roman.

Astazi despre IRIS.
De mult voiam sa vad Iris in concert, adica intr-un concert al lor si nu la vreun festival al berii sau alte suse care ii cam caracterizeaza de ani buni. Asta e si unul din motivele pentru care in ochii mei au o imagine destul de proasta(la fel ca si Cargo, “fratii”lor de grandioase concerte la festivaluri ale berii si zilele orasului Tecuci impreuna cu Pepe, Bambi,o zone, minune, salam,parizer si alti monstri sacri ai anti-muzicii romanesti)

Cu ocazia Craciunului, am purces la a da un purcoi de bani pe un bilet la un concert cu staif la TNB. Ca si la Phoenix, se vede treaba ca managamentu sufera, ca Minculescu si Covaci s-au lacomit tocmai la batranete incepand sa puna preturi destul de scumpe. Prin urmare, sala doar vreo trei sferturi plina si e pacat ca trupe cu pretentiile IRIS si Phoenix nu au sala plina doar pt.ca au vrut niste bani in plus. Mai ales ca atunci cand faci concert la TNB, locatie pretentioasa, eleganta, te astepti sa iasa elegant;)

Trecand peste asta, ajung la,evident, o intarziere prelungita la ora de incepere pentru a reusi sa ajunga toti intarziatii(evident, asta e mentalitatea si obiceiul romanesc in materie, punctualitatea nu e apanaj romanesc…bine ca nu s-au spart si seminte)

O prima parte al dracu de plictisitoare, pigmentata de colo colo, ca leit motiv,cu prezenta intre piese a lui…Cotimanis parca?si a unui copil in dialog cu primul pe tema Craciunului,bucuriei si a altor abureli. Mi s-a parut total neinspirat,fad,artificial.

Interesanta aparitia trupei, cu scena rolling in front of the stage:)

Concertu, in doua parti, m-a plictisit teribil in prima,”ajutat”fiind si de setlistul slabut.
Abia partea a doua a adus ceva mai multa vlaga, a mai ridicat din spectatori in picioare. Care spectatori aplauda si ei blazati,vlaguiti, fara sa sesizez vreo “atmosfera electrizanta”sau cine stie ce extaz la vreo “matase alba”:)

Minculescu are, evident, un alibi in problemele de sanatate din primavara si parca doar el a mai inviorat atmosfera pe final. Pun lipsa de prestatie scenica pe seama recuperarii care mi-a parut evidenta. Ailalti, din pacate parca dorm pe scena, o trupa fara sare si piper, cu un tobosar slab tare(puteam si io sa bat in locu lui), chitara si basul la fel de stersi…

Finalul, datorita si revenirilor din setlist a mai sters din impresie cu “mari hituri”(pacat ca am asteptat in zadar “trenul fara nas”). Un final frumos, in forta, cu floare de iris, matase alba, strada ta, pe ape(superba piesa) si altele:)
Pacat pentru o trupa cu mari pretentii in rockul romanesc. Pacat pentru ce au reprezentat ei pentru muzica romaneasca. Slabuta prestatie si cred ca s-ar putea mai mult daca si-ar da silinta

Nota finala: 5,5

Venit de acasa, unde lumea sta la coada la ape in niste cocioabe insalubre,sunt placut impresionat de colonadele de unde izvorasc apele. Am pus limba pe unul incercand sa vad daca sunt atat de puturoase ca la noi si…am descoperit ca sunt mult mai fierbinti. Al doilea nu mi-a mai trebuit:)!

Continuu sa fiu placut impresionat de cladirile de pe ambele laturi cat si de colonade. Una mai celebra, am uitat cum ii zice insa imi displace. O cladire mare din sticla care adaposteste izvorul…pfii,nush cum ii zice: tasneste in sus la o inaltime de vreo 4 metri.De fapt vreo 3-4 sunt mai importante si …personalizate ca denumire;).

Urmand “cararea”principala, vin alte si alte cladiri simpatice,in diverse stiluri. Una e Elephant Kafe, un fel de Capsa a locului unde se intalneau personalitatile culturale si politice ale vremii.Sigur ca nu e unicul loc de acest gen. Comertul cu suveniruri e civilizat dar nu pun mana pe nimic.

Plimbarea are cap de pod “Grand Pupp Hotel”, unul dintre cele mai luxoase hoteluri(binteinteles ca are o placa cum ca a stat Beethoven la camera “aia” si inca altii”). In spate e un funicular care urca pe deal pentru o priveliste panoramica  dar nu mai e timp si nici bani. Ar fi faina o plimbare pe cararile asfaltate din jurul statiunii. Sunt vreo 40km(am retinut bine?)de alei pe care se plimba oamenii si in rest padurea e neatinsa,linistita,verde…

Pe strazi se aude chiar si romaneste,intre toate limbile pamantului. Si nu odata,gasesc mai multe grupuri de romani(nu chiar la varsta tineretii,ce e drept). Ma gandesc ca si alti oameni,frecventatori de Olanesti,ar fi foarte incantati de Karlovy Vary si ar putea face o cura de ape pe-aici. Nu e f.scump,e mai ieftin ca Praga si,relativ la conditiile oferite si cum arata, e chiar rezonabil. Sigur ca nu se compara cu bilete de odihna de pensionari dar oricum…dai un ban dar iti place:).

Pentru a prinde “Esenta fenomenului”,imi alerg trupetii pe niscai dealuri pentru a vedea si ceva din ce e “in spatele aleii principale”. Hoteluri si vile una langa alta intr-o arhitectura armonioasa. Pacat ca la capitolu asta nu stau prea bine astfel incat sa descriu mai coerent ce vad. Oricum,sunt armonioase, nici o constructie marlaneasca, nimeni nu strica ansamblul general, nimeni nu intra cu toroipanul peste spatiul public si probabil ca PUZ urile se respecta. Si liniste, calm, eleganta, fara a fi(din cate observ)exorbitant de scump. Poti inca imagina atmosfera burgheza si aristocratica de final de secol 19…

Din pacate ajungem la muzeul Moser, al cristalelor de Boemia,putin mai tarziu si nu il mai gasesc deschis. Ne multumim cu a admira cateva exponate extraordinar de bine realizate, adevarate capodopere. Nu e de mirare ca au preturile respective pt.ca lucrurile chiar merita. As cumpara si io ceva daca mi-as permite. Greu e de imaginat ce se poate face din sticla, cu ce culori,cu ce combinatii,cu ce migala,o arta in sine.

Alta excursie care a facut deliciul meu: Kutna Hora. Un orasel medieval clamat a fi un fel de Sighisoara. In fapt respira mai putin aer medieval pt.ca strazile au fost asfaltate iar casele mult mai cosmetizate. Casele insa se pastreaza,cele originale si e un oras frumos, patrimoniu UNESCO. Parchez langa o catedrala din cele”clasice”,impresionante dar nu ea este principala ca atractie din oras. Catedrala mare, cu adevarat mare,e uimitoare mai ales pe dinafara,cu decoratii complexe,figurine zoomorfe si antropomorfe.

Baloo tocmai ce mi povesteste de un fost coleg de facultate care e si el in excursie prin Cehia si Polonia cand…surpriza,il gasim la intrarea in catedrala. Venea de la Cracovia.

Inclus in plimbare a fost un castel cu muzeu destul de slabut, o masa de pranz la preturi mult mai decente decat in Praga. In sfarsit,imi permit sa mananc o masa da capo al fine pe saturate fara sa ma uit la fiecare banut si sa fac o alegere minutioasa intre felurile de mancare.

Kutna Hora insa mi-a trezit interesu pentru alt motiv…mult mai profan si…amuzant:) Intr-o mica localitate din apropiere, Sedlec, e o alta catedrala superba,asemenea patrimoniu UNESCO. Din pacate catedrala a suferit multe caderi in ruina astfel incat a fost abia posibil sa se pastreze cladirea in picioare,pe interior fiind aproape pustie. Langa ea, capela cimitirului pastreaza un foarte original…osuar.

Povestea interesanta si simpatica suna cam asa: in Evu Mediu a venit un calugar(cred,nu mai stiu exact amanuntele) care, calatorind el prin Tara Sfanta, a adus si a pus in cimitir, o mana de pamant de acolo. Dupa moartea lui, tot mai multi oameni au dorit sa fie ingropati in cimitirul ala, “in pamantul sfant”,de fapt in apropierea lui. Dupa cateva zeci-sute de ani, cimitirul s-a umplut, asta si datorita ciumei si bolilor si razboaielor care au pus o mana serioasa de ajutor la lucrusorul asta. Ulterior, cand au venit alte boli,au mai scos din oase, au mai ingropat pe altii ca deh, suprapopularea incepea sa loveasca.

Pe la 1870 parca, al care era tartor in zona, a pus pe unu sa aranjeze mormintele si oasele care erau intr-o stare de…dezordine.Omu si-a facut treaba si,ca sa fie mai original, le-a aranjat in capela in diverse forme…folositoare omului. Au aparut astfel 4 clopote uriase, cruci,baldachine,embleme,altare lucrate integral din oase si cranii:)Si chiar sunt f.bine realizate.Pentru cine vrea, sa caute pe wikipedia Sedlec Ossuary:)Nu e scarry,e chiar simpatic:)

Alta”anexa”planificata, pe drumul de intoarcere,lacul Balaton, marea ungureasca. Te si intrebi de unde mandria prosteasca a romanilor cum ca ei au mare si ungurii n-au. Nici n-ar avea nevoie,Balatonul e destul de intins sa se balaceasca toata lumea si,sigur, nici nu arata ca litoralul romanesc. Foarte decent, foarte curat, toata lumea civilizata, nimeni nu da vreo muzica enervant pt.ailati,nimeni nu parcheaza deampulea.

E multa lume, chiar daca am stabilit cartierul general pentru o zi intr-o statiune mai mica, un fel de Saturn ca sa evit preturile probabil mai mari care ar fi fost la Balatonfured de ex. Preturile in general sunt rezonabile pentru o vacanta. Io nu-s dispus sa dau prea multi bani dar de altfel n-ar fi vreo scumpete prea mare. De altfel nicaieri nu vezi ceva care sa jupoaie masele de oameni. Apa e curata, nici un PET,nici o marlanie, nu tu terase cu muzici asurzitoare, nimic aruncat pe iarba. Se poate si asa dar nah,sigur ca nu la noi:)!Seara sigur ca tot poporu iese la plimbare si se inghesuie pe langa standuri cu tot felu de prostii artizanale mai mult sau mai putin interesante. Pontonul si privelistea lacului sunt insa superbe si noaptea. Pe partea cealalta malul e marginit de niste dealuri iar lumea pare sa nu doarma:D. Lacul e f.mare, ,zeci de km lungime si o droaie de statiuni mai mari si mai mici pe malul lor.

Uimitoare e multimea de yachturi care se plimba ziua pe lac. Zeci si sute de yachturi iar in mini portul statiunii noastre le vedem ancorate si ne dam cu parerea despre cat costa, cat de mari sunt, ce dotari au…Ziua, cand am venit, era o minune sa vezi din masina,de pe autostrada, lacul albastru si zeci de ambarcatiuni cu panze  de colo colo

Plaja nu e la noi(e in alta parte), dar apa e foarte faina si putin adanca. Mergi sute de metri ca sa ajunga la nivel de 1,5metri. Curata si plata.

Hostelul insa cam lasa de dorit dar din fericire compenseaza printr-un baiat la receptie f.amabil si,most important of all, fan Ferencvaros:)

Ziua urmatoare, sfarsitu chinurilor oamenilor mei. Alergatura se apropie de final. Ii trec cu bacul de la noi la Balatonfured ca sa vedem cea mai importanta statiune(Sopot-ul il trec la capitolul “orase”,un fel de Constanta). Superb ca statiune. Se vand toate prostiile de cumparat si de mancare dar intr-un design ca asa zisele “fast fooduri”traditionale,cu produse de-ale lor imi fac ochii iar foamea imi da ghes si nu stiu ce sa mai mananc. UN pranz cu cateva bunatati nu poate fi ratat iar plimbarea dus intors imi pune intrebarea:” dece ar veni ardelenii la Marea Neagra cand au aproape o alta”mare”mult mai frumoasa si mai primitoare”?

Iarasi droaie de poze facute lacului, barcilor, yachturilor, salupelor si peisajului superb:)

Acestea fiind zise, Dunaujvaros, Szeged si…pe aci ti-e drumul inapoi,cu regret ca ne intoarcem “la Romania,manca-ti-as”. Imediat apar oamenii enervati,drumurile proaste,manelele,incrancenarea, s-a dus amabilitatea si relaxarea…

Drum lung,popas la Budapesta unde am facut pe ghidu ca ,deh,sunt atoatestiutor:DAm gasit la fel funicularu, Podul Lanchid,Bastionul Pescarilor,Piata Eroilor ba chiar am parcurs de la un capat la altul Andrassy utca.Ce frumos,ce calm,nici un claxon,nici o cladire marlaneasca din sticla ridicata pe batranul bulevard cu scuare si verdeata.Masini parcate calm,fiecare pe locu ei,nici una aruncata alandala pe trotuar.Vara bineinteles ca Budapesta e mai simpatica desi sunt si aici multimi de turisti.Imi pare rau ca n-am apucat sa vad Catedrala sf. Stefan,fiind in renovare.Dar e mult mai frumos sa vezi Buda vara seara in lumini.Si parca nu mai mi se pare chiar atat de scump. Partea amuzanta e ca GPS ul m-a dus la o alta adresa,identica cu a mea iar la intoarcerea cu metroul am bajbait putin pe fond de oboseala spre exasperarea turistilor mei:D

Drumu pana la Praga e lin,autostrada all the way si astfel nici oboseala nu se resimte. Dupa vreo 5-600 km pe autostrada oboseala e ca si cum as fi mers de la Bucuresti la Braila. De atentie si riscuri nici nu mai spun…

Praga, here we come. GPS ul gaseste din fericire foarte rapid hotelul lui Baloo si campingul meu. De fapt e un fel de Strada Campingurilor. Cum tartora campingului meu nu se oboseste sa vina sa ne cazeze decat in juma de ora, am dat o raita pe la celelalte campinguri. Culmea, ce noroc, mai frumoase ca al nostru.O minunatie- curti cu gazon verde si dale  ordonate, caravane de masini aliniate pe o parte, casute ca din povesti…Fac o alegere mult mai buna si iau o camera la campingu alaturat pentru inca vreo 5 eur in plus pe zi. Ultima zi insa trebe sa fie la casuta aka bungalow si ma oftic si mai tare ca am dat 40 eur  in plus per total pt.ca casuta e superba si foarte draguta.Deh,criza asta…

Praga am regasit-o schimbata fata de acu 7 ani si parca nu in bine.O fi fost atunci si prima impresie mai puternica…Acum insa hoarde de oameni(si inca sezonul era pe sfarsite),Podu Carol din pacate in renovare asa ca nu m-am bucurat de frumusetea lui, centrul foarte scump. Au promovat intr-atat orasul asta pana a ajuns una din marile destinatii turistice ale lumii. Si se vede. Adica am vazut io toate diferentele astea fata de cum era acu 7 ani. Se vede in acelasi timp o mare diferenta fata de restul orasului, unul perfect “normal”.

Am alergat de colo colo sa vad iar lucrurile principale si mi-am alergat si companionii: Hradul=Castelul Praghez cu tot ce e in complex: Biserica Sf.Vitus,vechiul castel,biserica nu mai stiu cum ii zice,ulita de aur, turnul habar n-am cum. Imi pare tare rau ca am ratat gradinile, inghesuindu-ma ca Berila,ca un turist tipic bezmetic sa vad chestiile “celebre”. Cum m-a luat si febra,asta ca o scuza, n-am apucat decat sa urcam cu funicularul dealul Petrin si sa intru la galeria amuzanta de oglinzi care te fac ba mai mare,ba mai mic,ba cu niste picioare de barza,ba cu un cap bondoc. M-am amuzat ca prima oara:))Din pacate starea de durere in gat si bla bla nu m-a lasat sa urc in turnul Petrin si m-am intins lesinat pe iarba.Asta doar in asteptarea unei plimbari mai tarziu prin oras cu tramvaiul. Orasul neturistic.Oras tipic central european, interesant pentru mine,cu biserici,case frumoase cu o droaie de reclame. Desi ma asteptam sa le vad, nu apar blocurile comuniste-cutii de chibrituri. peste tot doar case cu 2-4 etaje si civilizatie dpv. circulatiei,oamenilor. NU pare o bogatie deosebita sau un nivel de trai f.ridicat,comparabil cu  cine stie ce tari dar se vede totusi ca nu se compara nici cu mizeria de tara din care vin. Bisericile, chiar cele de cartier sunt foarte frumoase si apare si stadionul Slavia. CUm simpatizez Slavia, am vrut sa ma duc la meci dar se vede ca s animal necivilizat: nu mi-am luat bilet dinainte si am ramas cu buza umflata la intrare. Supararea mai mare e ca la botu calului se vindeau bilete dar…doar pentru cehi.N-am inteles discriminarea si am ramas cu supararea:(

Dincoace de garla, am bifat piata ,Biserica cu figurinele care apar la ore fixe, piata Wenceslas cu monumentul lui Jan Palach,muzeul comunismului cam slabut(pacat ca n-am avut mai mult timp de filmuletul documentar),muzeul sexului neasteptat de bine dotat si realizat,orasul evreiesc. Despre Jan Palach si comparatia cu personaje similare de la noi,intr-un post separat.

 Evreii astia niste snapani!Dupa ce ca istoria si mostenirea lor nu prea se compara cu cea din Cracovia, au pus niste preturi mari la obiectivele care au mai ramas din vechiul Jewish Quarter. In rest, din cartierul evreiesc n-a mai ramas nimic: a fost maturat ca era prea saracacios la inceput de sec.20 si ulterior au maturat si nazi ce mai ramasese.Cateva sinagogi din care cel mai interesant era sa vezi povestea si istoria evreimii din Praga din evu mediu pana azi,cu obiceiuri,povesti etc. Sinagoga mare e cea mai interesanta,fiind pastrata,in piatra,asa cum a fost de la inceputuri. Cimitirul evreiesc a supravietuit ca prin minune cu pietre funerare puse alandala chiar in mijlocu orasului,asta pt.ca se ingroapa unii peste altii pana la 12 insi.

Si iar balamuc de oameni si alergat,si durut picioare si durut gatu si vorbit prin semne si dat pe mancare putina o groaza de bani…:(

Case frumoase,cladiri asisderea. Nu e chiar maretia unei Viene but still. Orice casa din centru daca ar fi fost in Bucuresti,ar fi constituit in sine un obiectiv turistic demn de vazut.

Diferenta fata de mizerabilii mei compatrioti e evidenta: comunistii au lasat centrul Pragai intr-o stare similara cu cea in care au fost aduse orasele noastre de ai nostri: in 89 centrul Pragai era in decadere,casele stand sa se darame locuite de tigani,exact ca in Braila sau centrul Bucurestiului. Ei bine,ei au facut ce era de facut,au reconstruit centrul, au bagat multi bani si in 10-15 ani au facut din el una din principalele destinatii turistice din lume. E adevarat ca o Praga are ce arata defel mai mult decat are Bucurestiul dar e vorba foarte mult si de promovare,de vinderea produsului si cum au avut grija de el. Tigania nici macar cand are ceva interesant nu e in stare s-o faca, neavand nici drumuri elementare, nici promovare, nici preturi rezonabile si nici macar(da,degeaba ar nega cineva!)amabilitatea oamenilor care se ocupa de turism si a localnicilor. Praghezii si-au si promovat orasul stiind ce venituri le va aduce. O droaie stiu engleza si/sau germana iar turismul e bine pus la punct.

Am gasit din fericire o crasma simpatica,la recomandarea unui…roman(o droaie de romani pe strazi). Dio,ZZ Top,Rolling stones,Rob Halford si altii cativa pe pereti,proiectat concert Nightwish(ei,asa ar fi trebuit sa sune si la Sibiu) si mai apoi Maiden. Am incercat doua zile la rand sa intru in Wagon,un bar cu ceva notorietate locala unde erau mereu concerte live. Din pacate in seara cu Baloo, n-am putut sa-l”oblig”la supliciul asta iar intr-o alta seara era o intrare cam scumpa. Oftica si mai mare ca a doua zi dupa ce plecam cantau acolo Plastic People of The Universe de la care din pacate n-am gasit nici un cd in magazine:(Or avea si ei ingrata soarta a Phoenixului nostru desi m-as indoi privind la natii mai educate dpv.muzical.

Imi pare rau ca am ratat cateva lucruri interesante si concluzia e ca nu voi mai recomanda Praga ca destinatie de acum incolo. Nu ca ar fi urat sau neinteresant..

To be continued:)

Pe inceputu sezonului astuia am semnat o premiera: am fost sa vad Dinamo la Craiova.De cand tot zic…Meci neasteptat de bun avand in vedere ca vara asta a fost debandada datorita titlului pierdut incredibil sezonul trecut,ca a fost adus un antrenor anonim de care vom mai vorbi.Ce e drept, Dinamo s-a zbatut, a jucat bine, posesie,ambitie si daca tusieru nu era chior, mai si castigam.
Etapa a doua,fara spectatori dupa ispravile anterioare, alt meci antologic, pierdem in Groapa cu 1-0 la…International Curtea de Arges datorita faptului ca in prima repriza au fost dati afara Tamas si Grigore.Pacat de Grigore, promovat la echipa mare,a facut un meci excelent la Craiova in locu betivului de Tamas.

Cat am fost la Praga,duminica am batut 4-0 la Ceahlaul. Vineri,cand sa plec din Praga, iau un ziar cehesc si,previzibil, ce bani faceam daca pariam!, citesc ca am luat bataie de la Liberec acasa cu 2-0. Pe finalul articolului e scris si ceva 0-3 dar cum nu pricep ceha o boaba, zic ca autoru zice ca tre sa le dam 3 acasa. Baloo imi sugereaza si “isprava”imi e confirmata seara cand citesc pe net ca animalele cu pretentii umane din galerie au invadat terenu pe final si meciul s-a suspendat:))

E finalul finalului, presa iar rade de noi si pune si echipa si suporteri in fundu prapastiei, Borcea si Turcu zic ca  Dinamo e pe cale sa se desfiinteze, jucatorii sunt terminati ca Niculae, Tamas,batrani ca Danciulescu,Niculescu, mai ales indolenti ca Zicu, Bostina sau Ad. Cristea, ghinionisti ca Lobont. Ce mai,pare ca asta e sfarsitu si asteptam doar popa cu impartasania.

Din pacate ma duc la Braila si vad de acasa cum dintr-un, zic eu noroc de executie de exceptie combinata cu eroarea portarului, Marius Niculae da un gol tarziu cu CFR, altfel o echipa tare solida si…barem nu retrogradam,mai batem pe cineva prin campionat.

Prin ziare toata lumea mitraliaza animalele din galerie, Dinamo se duce intr-0 doara la Liberec, Bonetti cel desfiintat ca antrenor decide sa menajeze titularii posibili pentru Ghencea si pana si io ma uit intr-0 doara la meci, deranjat oarecum de niscai olteni.Apuc insa sa vad ca in minutu 3 da Andrei Cristea gol si acu avem niste minime sperante. Dinamo joaca binisor,are posesie, are si vointa dar…tre sa plec.Revin inainte de pauza cand mai dam si o bara si intram la cabine cu regretu ca am fi putut fi la un pas de fericire.

Repriza a doua incepe la fel,cu Dinamo jucand bine,agresiv,combinativ si cum norocu tine cu cei puternici, Niculae strecoara o minge printre fundasi si picioarele portarului advers in ate. E minutu 58 si mai e o groaza de timp. De cand eram si io un mic Niculae aveam deviza asta: prima conditie ca sa dai gol e sa tragi la poarta asa ca…trage de oriunde. Niculae asta a facut si mingea a ajuns in navod.

Dinamo continua excelent ajutata si de moralul bun,e calare pe cehi,se joaca pe contre,suntem la un pas de ce n-am fi crezut. Ratam ocazie dupa ocazie dar sunt increzator ca o vom baga iar.Si vineeeeeeee….incredibilllll!un carambol in careu si, cum rar se intampla, Dinamo are noroc de devieri fericite. Niculae a impins-o iar in poarta si e 3-0. Nu e blat, n-a crezut nimeni,probabil nici macar jucatorii dar din aproape in aproape, jucand bine,profitand de overconfidence-ul cehilor, avand si noroc, am ajuns la scorul din tur. Nimanui nu-i vine sa creada iar comentatoru care, daca ar fi jucat Steaua ar fi avut orgasm. Asa, se zbate cam fad si intram in prelungiri.

Tot pe contre, mai ratam cate ceva iar in repriza a doua murim cu zile cu conditia fizica. Micutii nu mai sunt in stare sa alerge nici 20metri si arunca toate mingile in jumatea adversa. Cehii invie si ne calaresc rau, arunca mingi in careu si baietii se apara eroic. Cu ceva noroc, meciu se termina si ajungem la penaltyuri. Cine ar fi crezut?

La 1-1, al doilea executant e,nu se poate:(,vai, Zicu. Toata lumea e convinsa ca licheaua va rata si,desi da bine,pe colt,fatalitate!!portaru ghiceste coltu si apara.

Mergem cap la cap cu transformarile si al 4lea ceh,parca, o da peste. Mare bucurie…uraa!!!!

Suspans cum n-am mai vazut, oare sa avem iar ghinion ca mereu, oare sa fie si mai mare oftica ca am ajuns pana aici si pierdem la un sfert de mustata de cotoi?Transforma pe rand toata lumea. De la ei nu ii stiu da de la noi dau bine pana si unii pe care i-as fi crezut mai incompetenti si mai labili cu psihicu. Ghinionu vine de la bietu Matache(zis si “macelaru”:))care a fost pe absolut toate mingile, ghicindu-le coltul(cu exceptia celui tras in ceruri de ceh,evident:P) Ma baga in boala,lovesc salteaua,mobila,scaunu,stau cuminte, ma enervez,trec prin toate senzatiile.Baga mingea in ate si Diabate, si Grigore si Djakaridja Kone, unii o mai dau si in vinclu,ce tari sunt astia!…vine si Molinero. Primu lui meci la Dinamo, carte de vizita frumusica la echipe mari din Spania,a  jucat bine, chiar nu pricep de ce joaca Scarlatache, nimeni nu poate fi mai slab ca Scarlatache. Molinero da in vinclu,rasuflu iar usurat.

Pana la urma ce era de intamplat se intampla. Chiar inainte de a apuca sa traga el penalty ul,Matache prinde in sfarsit varza si….fantastic,incredibil. Ceea ce n-a facut nimeni pana acum in 50 de ani de cupe europene face Dinamo.Ce Real,ce Inter ce alte echipe, Dinamo a facut istorie, va intra in cartea recordurilor cupelor europene. Nu mai suntem recunoscuti pt.Knattspyrnufellag, 17 Nentori, Elfsborg si alte asemenea, de azi suntem recunoscuti mai ales pentru Liberec:)Ce drum scurt e de la Foresta la Liberec!IN CRE DI BIL.Nimeni n-a crezut,nici eu,evident…Mai degraba ma bucur ca vom avea posibilitatea sa vedem la anu liga ca daca jucam anu asta in Europa League,expira suspendarea de 3 etape a terenului dupa isprava cu invadarea terenului.Ce mai e de zis?arunc scaun in sus,extaz…

3 zile dupa mergem la cea mai urata echipa…Toti ne dau sansa a doua da io zic ca nu se poate sa ne bata Onicas, Baciu, Grzelak, Kapetanos, Ionescu si alte tentative de fotbalisti care n-ar fi avut loc nici in lotu lu stiaua acu cativa ani.Totusi,casele da pariuri zic ca ei sunt favoriti.

Dinamo joaca insa foarte bine,cu ambitie, tine mingea, aia nu au nici o ocazie, n-am aproape nici o emotie si proscrisul, injuratul, betivul Tamas profita de o invalmaseala in careu si cumva o strecoara in poarta. Asa ramane si la final spre disperarea tuturor mancatorilor de cacat din ziare si televiziuni care, ca la orice eveniment, vorbesc majoritar de stiaua si cer parerea dumnezeiasca si inteleapta a debilului cioban.

Cum poti trece de la agonie la extaz intr-o saptamana?cum sa fii in prag de desfiintare,sa pierzi totu si sa ajungi in anonimat,sa fii pe buza prapastiei,nimeni sa nu mai creada,toti sa te injure si,cand nimeni nu mai crede sa bati cluj,sa te califici incredibil la Liberec si sa bati oile?

Asa ceva nu s-a mai vazut si probabil ca va fi greu sa mai vad asta…

DI NA MO:)!

E marea finala la Australian Open si io am pariat niste banuti.II admir pe ambii finalisti in mod egal.

Unul din ei a dominat tenisul vreme de multi ani dar acum lupii tineri incearca sa ii muste pulpana trenei de lider. Se numeste Roger Federer si e supranumit Mr.Perfect sau Expresul din Zurich.Mai are un singur titlu de mare slem si egaleaza un record urias: 14 titluri de grand slam detinute de alt monstru sacru, Sampras.

Finalistul e Rafael “Rafa”Nadal,noua mare stea a tenisului mondial,nepotul lui Miguel Angel Nadal.Desi unchi-su a fost stalp al defensivei Barcelonei, tanarul Rafa e madridista,de-al nostru…in tribuna la fiecare meci al Realului.

Si meciu incepe…ca in povesti,zmeul se bate cu fat frumos zi de vara pana n seara.Nu cred ca am mai vazut de la cap la coada un meci de tenis de pe vremea lu Boris Becker si inca unu de 5 seturi.De la 10 dimineata pana pe la 4 dupa masa.Desigur ca un asemenea meci  epic nu se poate termina decat dupa 5 seturi,dupa rasturnari de situatie si tot tacamul.

Ei bine,cum totul atarna de un fir de par,in ultimul set Nadal ia un break si s-a terminat jucaria.

Ceremonia de premiere vine fara fast si Federer vorbeste primu. “am jucat dar,nah…omu asta de langa mine a fost pur si simplu senzational”si…raman intepenit(nici in timpu meciului n-am fost asa):plange.Plange ca un copil.A pierdut nu atat banii cat o onoare uriasa:14 titluri de Grand Slam si inca ar mai avea multi ani in fata sa l depaseasca. Toata arena,20.000 de oameni il ovationeaza si aplauda un mare campion care astazi totusi,a pierdut.
Culmea,ca intr-un schimb lung de mingi, Nadal il consoleaza,zice ca a fost la fel de bun(chiar a fost).

Cine n-a vazut episodul cu pricina a ratat un excelent motiv pentru care sportul este superb,extraordinar,o lectie de viata si de fair play. Nimic fake,nimic pregatit,pur si simplu Federer arata ca un copil care si-a iubit atat de mult jucaria,a invatat pentru ea,si-a facut temele dar alt copil,la fel de bun,i-a suflat-o

Look straight into your eyes, inainte de a fi cetatean, orice om e…OM.Nationalitatea e un atribut ales aleator,arbitrar de cine e Distribuitorul de Suflete pe pamant.

E oare “obligatoriu”ca daca te nasti pe teritoriul Romaniei sa fii patriot roman?Oare acelasi om,daca se nastea in Bolivia ar fi fost manat de aceleasi sentimente?Nu cumva e vorba de un brainstorming facut mai ales de societate in directia,subiectiva si patriotarda, de a se proclama pe sine insusi drept cea mai cea intre popoare?

Sigur ca nu e o tendinta romaneasca: majoritatea yemenitilor probabil sunt patrioti yemeniti,majoritatea ungurilor viseaza la Ungaria Mare, majoritatea germanilor la Deutschland uber alles.

Putina ratiune, obiectivitate insa nu strica,mai ales cand vedem la ce duc in jur ochelarii astia de cal,nebuniile sadite in minte vreme de milenii, tinutul cu dintii de “teritoriul nostru sfant”.

Nationalitatea cade deci in capu omului arbitrar si e normal sa aiba “dubii” daca sa imbratiseze cultura si civilizatia teritoriului pe care s-a nascut sau,dupa un oarescare studiu,sa concluzioneze ca el se simte….altfel,poate chiar apatrid.Nu cred ca e nimic anormal in a te naste in Pakistan dar a simti ca tu nu ai mentalitate,nu simti,nu gandesti ca un Pakistanez,ti-s straine obiceiurile si cultura respectiva si ca simti ca ai avea o afinitate cu…Islanda.Ar fi de blamat omul de concetatenii lui dupa buletin?E vorba de sentiment si de ratiune,nu de vreo obligatie!Cum ar putea fi silit cineva sa iubeasca ceva(fie si o tara) asa,apriori,pentru ca asa scrie “la boleftin”, chiar daca ar ajunge la concluzia ca o detesta?A fi OM este ceva suprem,peste a fi algerian,portughez sau rus.Astea sunt niste chestii secundare pe langa calitatea de “om”

Oameni buni,suntem toti OAMENI si mai apoi romani,marocani,norvegieni,etc. Cred ca e loc pe pamant pentru toti si daca diversi nebuni nu v-ar mai insera fixismele astea in minte chiar ar fi loc sub soare pentru toti.

A fost intr-adevar o vreme cand afirmarea nationalitatilor, a independentei popoarelor era,si chiar a fost,o cale spre progres. Chiar si din avantul momentului si din optimismul independentei unele tari s-au guvernat curat si eficient.Exemplul cel mai la indemana e al Romaniei.Un neam care isi ingropase identitatea sub valuri de praf si noroi turcesc si rusesc s-a “trezit”(ce e drept intr-un context european favorabil al epocii)si intr-o suta de ani a facut un salt din mijlocul evului mediu in mijlocul…Lumii moderne. Este vorba ,evident,de singura suta de ani de care romanii ar putea fi mandri cu adevarat din istoria lor:1848-1948.  Entuziasmul revolutionar de la pasopt’, asiduitatea cu care reprezentantii clasei medii de boiernasi au actionat prin europa pentru Unire, Independenta, Principe strain nu vor mai fi intalnite curand(mai ales dpv.coincidentei in simtiri intre conducatori si mase). Sigur ca asta e un exemplu pozitiv cand sunt atatea exemple negative in lumea a treia de amarati care cica au scuturat “jugul colonialismului” si “imperialismului”si acu mor de foame independenti. Un fel de “saraci dar cinstiti”fara UK,Franta,Belgia,Olanda,Portugalia,Spania dar cu coruptie,droguri,pistoale la cap si 1$/cap de locuitor.

Contemporaneitatea a cam trecut de stadiul nationalismelor care au ramas doar la nivel de “onoare” si a ajuns la nivelul la care conteaza nivelul de trai.Daca toti si-ar da mana sa traiasca bine si in pace si sa nu se mai cramponeze ca bucata aia de pamant e intr-o tara sau alta,ce fericire ar fi.”Secolul natiunilor”a fost ,a trecut dar el e inca intretinut de demeni care fac capital politic din asta, de industria vanzarilor de arme. Evident ca prostu crede si isi face idoli din ce spun Vadim,aia cu Ungaria Mare,Le Pen, Jirinovski si alti exaltati.

Viitorul ne va confirma,cel putin in ceea ce priveste civilizatia vestica: nivelul de trai, economic,social va trece in capul listei de preocupari al oamenilor si nu vechile dispute nationale. Exemplul unor oameni civilizati: Franta si Germania au ingropat o secure ascutita a razboiului, secure care fusese turnata acu sute de ani, ascutita la maxim la 1871,in cele doua razboaie mondiale si in constiintele populare.Acum brat la brat sunt motoarele ideii de Europa Unita. Se poate si nu am mai auzit de multe zeci de an ca francofonii si germanofonii din Alsacia si Lorena sa se bata,sa puna masini capcana sau sa iasa pe strada manifestand.Ce-i drept, iti trebuie un grad mai ridicat de minte pentru asta.Oamenii nu si-au pierdut mandria nationala,o au,pretuiesc trecutul, tin cu Ballack si cu Zidane la fotbal,sunt francezi si germani sadea dar nu mai tin sa isi zboare creierii pentru o “sfanta palma de pamant”de pe la Strasbourg.

Oare cand vom vedea si noi o Romanie si Ungarie la fel?Culmea e ca tensiunea cred ca e intretinuta mai ales de romani care se ofusca la tot pasu cand aud de unguri. De partea cealalalta durerea e imensa. Un fost mare imperiu, fala a Europei Medievale a pierdut intr-o zi,la Trianon 2/3 din teritoriul “patriei mama”Clopotele au danganit cu durere, tara s-a imbracat in negru,si acum sunt in doliu dar,surpriza: in iarna la Budapesta cei cativa oameni pe care i-am intrebat despre subiect erau relaxati, ziceau ca s-au obisnuit cu ideea, ii intereseaza alte lucruri acum(economice,sociale) si ca Transilvania e de domeniul trecutului.Noh,se recunoaste omu mai avansat. Multumesc ungurilor ca se pare ca fac primu pas spre o noua detensionare model Fra-Ger(sigur ca sunt si la ei inca destui exaltati).Nu am intrat pe fondul problemei(e complicata si “adevarul istoric”e la mijloc intre Hun si Rom) pentru ca tocmai asta spun: NU CONTEAZA ADEVARUL ISTORIC(poate fi de oricare parte sau la mijloc,does not make any sense to me), CE_AR FI CA TOTI SA LASE DRACU ORGOLIILE SI PRETENTIILE TERITORIALE SI SA FACA O MARE TARA HIPPIOATA SI FERICITA PE TOT GLOBU?:)

Peace to all:)

Pe scurt, FUCK YOU all!:)…spus din inima…ah,and don’t forget Fuck Mos Cracila,also!:)

Io s teribil de linistit si fericit ca sunt niste zile libere de-a moaca.Si iata ca vine Revelionuuu…Alt teribil prilej de autosugestie in masa, de a face in mod artificial dintr-o zi ceva special pentru ca”trebuie”. Oamenii se duc mecanic la parties organizate minutios dar mai dau si carci de bani ca sa stea la masa,sa crape in ei(“Ca doar am platit”),sa zambeasca tamp unii la altii si sa si bataie consoartele.Eventual,aia mai cu dare de mana fac ceva”deosebit”ca sa aiba ce povesti cand se intorc la joburi:”io am fost la Poiana Brasov,Io am fost la Viena,pfoaii…Ai auzit ca pe Maricica a dus-o iubitu anu asta,draga la Paris?!Ce romantic”. Ma bufneste rasu la asemenea dulcegarii si cacaturi de 2 lei.

Sa revenim….N-aveam ce face si nu m-am lipit de nici un party amarat ad hoc.Am zis ca merg ba in A ba in Jack,ba in fire,ba cu X ba cu Y dar lenes,comod,n-am materializat nimic si cu nimeni.A venit seara si nu m-am decis,tot jucand GO:))

Lenes,am zis ca stau acasa ca…e recesiune si strang bani de masina:)).Glumesc,evident:D

Dar pe la10 m-am decis sa beau o bere in A,sa casc gura,sa imi incarc bateriile cu putin aer”curat” plin de fum ,inghesuiala de la Club A.Ce daca canta Tapinarii(nu ma omor dupa ei),bag nasu si daca nu mi place, imi pun coada pe spinare acasa!

Zis si facut,frig pe metrou,oameni de astia cu mastile fericirii puse artificial pe fata,club A,nimic nou…

Beui o bere,cea data free in biletu de intrare,mi-am facut rost de un loc privilegiat de admirat spectacolul iar la 12…Tapinarii.Ma rog,nimic nou sub soare,ma pregateam sa ma car…

Dar…minune,Tapinarii inteleg ca plictisesc publicu si mai rau fac daca continua sa cante.Muzica live dintotdeauna s-a bucurat de o mare apreciere din partea mea,chiar daca nu ar fi vb.de trupele mele preferate, dar acum chiar nu era cazu.Lumea voia sa topaie, ca doar e Revelionul.Omuletii pleaca insa si lasa in scena” Fericirea care e un lucru marunt,un pitic”:)

Daca tot s-a terminat,hai sa raman,ca doar e A,referinte excelente.

Si…s-a dezlantuit furtuna.Ca in zilele bune,best of the best:))Ingrediente: bere 2-3-4 bucati,modest,muzici excelente,listez mai jos din ele,agatat o gagica din categoria “Cenusareasa”,adica dimineata descoperi ca…nu mai e:)Asta in cazul in care nu cumva descoperi,la prima raza de lumina ca e mult mai urata decat parea in semiobscuritatea de pe scena. It happened to me,believe me:)) Nu a fost Beatice de la Revelion chiar o fantoma ,zic sigur!!!Intre cele 20 de cuvinte pe care le-am schimbat,am ramas cu un lucru de la ea: Prin Maramures, undeva intre Vatra Dornei si Borsa exista un lac glaciar care are…forma Romaniei:))Trebe sa-l vad si tre sa mai las orasele ca am vazut tot in Romania,tre sa ma apuc de munti,de frumusetile naturii(cica sa accesez www.alpinet.org   … da,e f.bun siteul)Deci daca o vedeti pe Beatrice,cea fosta studenta la Geografie,saluti-o de la mine, multumiti-i pentru informatia simpatica oferita si pentru un Revelion foarte dixtractiv:)

Pe scurt,am topait in draci,am stat cum n-am mai stat de 4-5 ani pana la 4.30 dimineata. Ce dor mi-era sa ma duc zgribulit si pe 5 carari acasa,sa dormitez pe metrou!Ce departe sunt vremurile alea si totusi ce aproape!

Cum ar putea cineva sa nu iubeasca CLub A?Club A nu e un parvenit,nu e o discoteca de duzina deschisa ieri. Club A are vreo 40 de ani de istorie de cea mai buna calitate in spate inceputa pe vremuri cu Pittis,Doru Stanculescu,Alifantis si altii…folkisti,roacheri,Poezia Muzicii Tinere,cateva festivaluri de muzica Club A care adunau tot ce era mai bun in muzica romaneasca.
Club A nu si-a pierdut traditia si are si acum inainte de programul de club serate cu proiectii de filme,documentare,mese rotunde pe diverse teme culturale, de la 6 la 9 seara.

Club A e un club studentesc,A-ul vine de la “arhitectura”,clubul arhitecturii.Cica initial nu intrau decat putini oameni si greu,cu legitimatii de arhitectura date pe pile.

Club A e o carciuma mica ca intindere,foarte mica,joasa,plina de fum, de aglomeratie,de oameni inghesuiti,transpirati dar….fericitiiiiiiiiiiii.Preturile minuscule si oricine isi poate permite sa se betivaneasca;)

Mai nou s-a mai redecorat.Traditionalist fiind,a tins sa nu mi placa dar m-am obisnuit.Acum sa trecem la argumente:)

Club A e cea mai frumoasa crasma de topait din lume.Avem U2,INXS,REM-Loosing my religion,pLACEBO-Every you and every me,Garbage,Dire straits-Money for nothing,Doors,Janis Joplin-Mercedes benz,Rolling stones-Satisfaction,Pink floyd,Creedance clearwater revival-Have you ever seen the rain,Billy joel-Uptown girl,jungle Book,Linkin park,Salt n pepa,Cher,Madonna,Olivia Newton John,John Travolta,Van Halen,Green day,Bonnie Tyler,Eurithmics,Abba,Lindy lauper,the Rasmus,Aerosmith,4non blondes,Beatles,Queen- Iwant to break free(i really want),Allanis Morisette,Alice cooper,come with me to pasadena,suzana,blondie-Maria,Chumbawamba,Bob Dylan,guano apes,house of pain,iggy pop,bon jovi,I love rock’n roll,Elvis Presley,Marylin Manson,metallica,nightwish,cranberries,roy orbison,nirvana,no doubt,vama veche,phoenix,zdob si zdub,gica petrescu,muzica lautareasca,vank,dan Spataru-Drumurile noastre:)

Cine nu s-a prins vreodata intr-o hora nebuneasca in care sa ti pierzi simtu realitatii la Videli Noci a pierdut o zecime de viata.Oare cum ar fi putut uitat Baloo facand vid in juru lui cand”dansa”cu gratioasa lui faptura(acu a slabit) pe Jungle book?Era in elementu lui,ca si cum ai pune un arab sa faca matanii la Mecca.De celalalt partener traditional al meu de club A nu(mai)zic nimic ca mai nou e om insurat:)

Locurile mele favorite sunt pe scena,sus,in dreapta,pe tablie,cocotat sau sprijinit de ea, sau la intrare,pe cele doua trepte,in dreapta,tot sprijinit.Cand ma uit de pe scena la toata crasma e un moment neverending,parca te umpli de bucurie cand vezi cat de bine se simt oamenii,ce muzici faine sunt,ce extraordinara descarcare de energie si de vitalitate ai in fata.Parca nu poti sta jos,iti vine sa topai,sa fugi de colo colo sa….got my mind set on you:)Club A ar fi trebuit tratat la pachet cu “fratele”lui,Fire dar despre Fire in episodul urmator al povestii noastre

Lumea nu isi face probleme ca e prea cald,ca se inghesuie,ca transpira ca dracu…Toata lumea e fericita,toata lumea se combina brusc,cu patos si  de cele mai multe ori fara sa se mai vada vreodata…decat poate intr-alta seara in A:)N-ai cum sa stai,n-ai cum sa nu te simti bine…si asta fara manele,fara hip hop,house sau alte abureli.Chiar si fara rock,putem spune pentru cei care,brrr…vin cu ideea ca vor asista la “a rockin party”.Toaleta e azi mult mai curata ca odinioara dar acu o folosesc “doar”pentru nevoi fiziologice:)

Unde sunt partyurile de odata de 1 mai cu bere gratis si cozi:))?remember?

In mod traditional,plec zgribulit,frig,salut pe Beatrice,ea pe mine,ea se baga in Taxi,io fug la metrou.Ca sa fie totu “ca la carte,daca tot e deschis,ma bag la gregory;s sa infulec ceva. Am o hartie de 500mii,una de 100mii si 4hartii de10mii.Ce vreau io face 150mii si sunt intr-o mare dilema cu dra care serveste cu care am discutii simpatice: ea nu are sa imi dea rest deloc la hartia de 500 si nici nu ma poate pasui sa platesc doar 140mii.Cum sa ai 600 mii in buzunar dar sa nu poti manca pentru ca…nu are sa ti dea rest si nu mai ai inca 10mii marunt?:))Am facut ce n-am facut vreodata nici in vama,nici in sovata,never ever in my life: tre sa fac cheta…10 mii:))Si,guess what cine trece pe langa mine si-i cer 10mii?Un nene care,evident,la 5dimineata nu poate fi decat un semi boschetar.Omu are 20mii toti banii lui,mi-a aratat mai tarziu din care mie mi-a dat 10mii sub infricosat juramant ca-i voi da din cartofii mei prajiti.

haleala se face si o sorb din priviri. Ce mai conteaza, la 5 dimineata,zgribulit,dizzie ca nu are nici un fel de sos.Totusi aduce din spate fata un tub cu ceva smac de ala pe fund si decoreaza putin.Ce delicios.Iau acest,cum sa-i zic?mic dejun sau mai degraba cina?cu prietenul meu ad hoc.Ca toti boschetarii cu care am onoarea,confirma zicala”nu toate bufnitele sunt ceea ce par a fi”.Nea’ Luca a lucrat la ambasadele Romaniei la Copenhaga si Stockholm dar nu se stie prin ce minune a ajuns de revelionu 2009 zgribulit de frig si duhnind a bautura in unirii,la gregory’s. E multilateral dezvoltat deci,auzind ca-s avocat,ma intreba daca n-am ceva de lucru pentru el.E chiar sofer profesionist.

L-am facut fericit si i-am ostoit foamea dandu-i cartofi si sandwich mult mai mult decat partea lui de 10mii(a 15-a parte din meniu)  si mi-a multumit ca”mai sunt si oameni cu suflet pe lume”Ma car,ca-s rupt,dorm pe banci in metrou si in 45min sunt acasa.Ce bine ca metroul circula toata noaptea la revelion.In sfarsit,un lucru civilizat in tara asta

Ah,sa nu uitam,club A,te iubeeeesc:)

Mergem sa mancam dar, nu apuc bine sa ma asez ca chelnerita ma intreaba daca merg la Varsovia si, auzind ca nu, ma expediaza la vagonu meu,ca restaurantu pasamite e pentru Varsovia si urmeaza sa se desparta curand. Ma intorc inapoi si intru in vb.cu alte personaje de pe hol dupa ce se despart trenurile in gara

“Goin to Krakow…how nice”

“Errr..not really, i travel to Warsaw”

“Did you say Warsaw? I think the Warsaw train was just the other one”.

Omu pare nedumerit si ma face sa ma tem pentru partea de tren in care am ramas. Incearca sa vorbeasca cu un mecanic dar asta nu vorbeste engleza. In sfarsit, ceilalti pasageri si conductorul il lamuresc: a ramas in partea de tren gresita:)). OMu  e suparat dar il consolez cu o cutie de bere. E simpatic si intram in vorba la masa. Spre amuzamentu companionilor, cer ketchup….controlorului(crezand ca e chelenerul). Tarziu in noapte ajung: Krakow Glowny. Alta cautare cu harta in mana in oras necunoscut dar totu e clar si nu ma pot pierde. Am gasit: Seventh Heaven Hostel:) NU prea mai e sezon asa ca nu e prea multa lume dar oamenii sunt foarte serviabili iar la 11 EUR/noapte primesc chiar si un mini-mic dejun. De informatii si amabilitate nu mai zic…

Prima zi e dedicata Auschwitzului. Autobuzu ne ia chiar de langa hostel. Soferu ditai autobuzului pare bezmetic si merge de colo colo cu magaoaia desi benzile sunt inguste. El n-are nici un stress si pare relaxat. Stie el ce stie.

Teribila experienta Auschwitzu desi din ceea ce a fost original nu se mai pastreaza mai nimic. Cel mult zidurile si cateva exponate la Auschwitz. Constiinta a ce s-a intamplat aici cu nu mult timp in urma e insa covarsitoare. E totusi istorie contemporana iar unii din “inmates” traiesc inca. Intrarea e free- jidanii au facut intr-adevar din suferinta lor o tragedie mondiala si vor s-o impartaseasca tuturor extrem de accesibil. NU ii intereseaza banii,ca au destui. Vor doar ca orice om de pe planeta asta sa stie ce au patit si sa nu se mai repete. Si chiar au bagat o groaza de bani aici ca sa amenajeze tot perfect.

La intrare ii celebra placuta cinica: Arbeit macht frei. I-au eliberat pe aproape toti…din viata asta. Alta simpatica ironie e locu unde,langa iesire, statea orchestra care intona marsuri triumfale cand bietii scheletei se duceau la munca grea. Ca sa triumfe in lupta cu munca!

Mai incolo putin ii crematoriul lu…aaaa,zi sa-i zic!Hess sau cum il chema pe tartoru puscariei?! Nemtii au aruncat tot in  aer iar astia au reconstituit apoi din bucati cuptoarele. Mergem prin maghernita inghesuiti si ti se zbarleste pielea pe spinare stiind ce s-a intamplat aci.

Restu Auschwitzului e format din vreo 20 de “camine”cu un singur etaj dedicate,fiecare in parte cate unui capitol din ce s-a intamplat aici. Tigani, evrei unguri, cehi,polonezi si altele si altele. Au reconstituit spanzuratorile din “Piata centrala”, un spatiu putin mai larg unde ii incolona pe toti si ii tinea pentru prezenta chiar si toata ziua.

Impresionant e insa zidul unde ii mitraliau pe aia care nu erau cuminti, chiar si cateva zeci pe zi. Alaturi, cladirea torturilor unde ii chinuiau prin metode care de care mai inventive pe “bad boys”. Exponate nu sunt prea multe. Celebre sunt stivele de valize zdrentuite, perii, par uman si alte lucruri colectionate de la ei in masa. Am alergat iar de ne dor picioarele ingrozitor. Vine dupa masa dar totusi nu e timp de pierdut: vreau sa vad si Auschwitz 2, adica Birkenau. Fuga dincolo si gasesc un tapsan mare, cu garduri de sarma de colo colo. Aici nemtii chiar au ras tot cand s-au retras, ramane poarta cea mare de la intrare si calea ferata care livra “material prima”zi de zi. Peronul ,singurul, e mare cat o zi de post si privindu-l vezi oamenii debarcati, inghesuiti, inspaimantati, triati ca vitele de nazi.

Merg pana departe,in spate si vedem ruinele crematoriilor celor mari. Nemtii le-au pulverizat si n0au ramas decat niste mormane de caramizi da rusii si polonezii le-au ramas asa. Se vad inca holul de intrare unde se dezbracau oamenii “sa intre la dusuri” si camera unde erau pseudo-dusuri dar in loc de apa calda, din tavan primeau Zyklon-B. Toate astea nu inainte de a-I perchezitiona de dinti de aur,ceasuri si toate celelalte.

Trierea principala era insa pe peron unde sumar, doctorii campusului vedeau care e starea lor fizica: aia mai vanjosi, in stare buna, cam vreun sfert, erau bagati in lagar, la munca iar restul “la dusuri”.

Ceva mai incolo e ditai casa unde ii mai triau odata pe aia care ramaneau in viata: le bagau hainele la despaduchiat, ii dezbracau pe toti,si pe femei, la zero ,ii radeau peste tot si…pe aci ti-e drumu.

Altii, mai putin norocosi, sfarseau mai in spate, intr-o poienita sub gloante. Cum sa stai pe iarba, in poiana si sa stii ca aici, acu 60 de ani, erau hoituri si sange peste tot?

Ma intorc iar la intrare,alt kilometru pe jos, trag cu ochiu la putinele baraci inca in picioare. Decoru e saracacios dar nu era nici pe vremea aia mai bogat. Niste paturi commune de lemn si un fel de tub care cica ar fi incalzit ditai magaoaia de baraca iarna. Draci, aia mureau de foame si frig si putini rezistau, aia chiar tari ca piatra.

La intors, am vrut sa fac o smecherie, sa nu astept autobuzu dar, fiind neatent la ceas, a trebuit sa astept trenu vreo 2 ore(din care vreo 45min intarziere neta). Bodegile lor din gara sunt mult mai OK decat ale noastre si…asa am terminat o prima zi. Experienta nazi nu s-a terminat si va continua si in Cracovia.

]]> http://daniug.wordpress.com/2008/11/02/auschwitz/feed/ 0 daniug