Polonia, a treia descalecare: partea I- Varsovia

Am planuit demult plimbarea in Polonia. De fapt am luat biletele de avion din septembrie 2012 si am platit pana la finalul anului taxa si cazarea la EGC.

Asa ca am descins din avion miercuri dimineata, foarte dimineata la Varsovia. Aka Warszawa, Warsaw, Warschau. Atat de matinal incat nici macar la hostel nu am gasit pe nimeni si a trebuit sa imi iau juma de ora de meditatie la buticul de mic-dejun de vizavi. Din fericire, problema s-a rezolvat si am putut s-o pornesc la pas prin Varsovia.

De la bun inceput: Varsovia(cel putin zona centrala, de care ma ocup) a fost rasa cu totul in al doilea razboi mondial. Si nu doar 1-2-10 cladiri, ci nemtii s-au ocupat sistematic de asta, casa cu casa. Cu adevarat neatinsa n-a scapat niciuna pe o raza de multi kilometri patrati. Estimez ca suprafata netezita a fost muuuult mai mare decat ce a „lucrat” Ceausescu la Casa Boborului si Bd. Victoria Socialismului( asupra Poporulu:i).

Am alergat putin sa vad o banala bucata dintr-un zid. Totusi nu unul oarecare ci o ramasita a fostului zid care inconjura ghetoul evreiesc, cel mai mare din zona de ocupatie germana.

Primul lucru care-mi sare in ochi(de fapt sare imediat ce iesi la suprafata la Warszawa Centralna), e Palatul Culturii si Tehnicii. Casoaie ruda buna cu suratele ei de-alde Lubianka si Casa Presei Libere, nu isi deosebeste cu nimic stilul de astea. Nu are mai multe corpuri pe orizontala precum Casa Presei in schimb are un mot inalt,foarte inalt. Stalinism-realismul se simte prin toti porii, kitsch arhitectural cu pseudo-pretentii de a fi elevata. Evident, ceva mai „uman” decat perfectionismul la care ajunsesera blocurile si constructiile masive ale anilor 80 in tot blocul comunist.Ca oricine care vine de acasa cu raul in sange, am evitat contactul prea apropiat cu magaoaia desi se putea urca chiar pana in varful ei,evident, „for a breathtaking panorama”, cum suna toate reclamele la uriasii de genul asta.

Evident, monstrul a fost facut „cadou”de Marele asa-zis Prieten de la Rasarit, care le-a omorat 40.000 ofiteri la Katyn si i-a chinuit cu 40 de ani de comunism. Amar cadou, calul asta troian!

Dar sa continuam spre centru. Putin haotic am trecut prin Gradinile Saxone, pe calea Cracoviei(probabil asa se traduce) si, stresat de aparatul foto care se incapataneaza sa nu mearga, am nimerit buricu targului, piata Castelului. Tot orasul e impanzit de placute care spun cate o mica poveste despre un anume regiment/detasament care a luptat in Revolta Varsoviei din 44. Initial am zis ca e exagerat apoi, pe masura ce am inteles ce s-a intamplat cu adevarat, am realizat dimensiunea tragediei.

De fapt povestea asta reprezinta tot in Varsovia. Orasul rasculat impotriva nemtilor vreme de doua luni, a avut pierdeti de vreo 15.000 de oameni dintre rebeli si vreo 150.000 oameni morti dintre civili, accidental sau mai degraba intentionat omorati de nemti. Ei amarati, infometati, prost inarmati iar nemtii cu armament modern, cu aviatie si chiar vapoare de pe Wisla. Colac peste pupaza, Raul Suprem si-a bagat coada: desi rusii ii impinsesera pe nemti inapoi pana pe Wisla, au refuzat sa ii ajute pe rebelii de dincolo de rau. Ca si in Romania, tactica marsava a Imperiului Raului a vrut sa-i aiba deja decimati pe polonezi de nemti inainte de a intra ei „triumfal” in Varsovia si a-i „elibera”asa cum au facut-o si prin partile noastre.

Din pacate, atat pe noi cat si pe polonezi, rusii ne-au eliberat de libertate pentru 50 de ani. Pentru noi efectele raman, ca la un pacient dupa un atac cerebral. Ei o duc mai bine cu cinstea,spiritul si moralul.

Dupa ce orasul a iesit din razboi cu un minus net de 400.000 locuitori, probabil incluzandu-i si pe evrei,oamenii s-au gandit pt.putin timp ce sa faca cu ruinele, molozul si terenul virat vast ramas in loc. Nemtii planuisera sa reduca orasul la o modesta halta feroviara dupa ce-l vor fi sters de pe harta. Polonezii, ca dovada de mandrie nationala, au decis sa-l refaca. Se pare ca circa 50% net din tara ar fi fost devastata de razboi. Incomparabil cu Romania(sa se mai planga cineva ca am fost loviti de soarta, ca am suferit, ca am indurat,etc. si ca de asta ni s-ar trage starea jalnica in care ne aflam). Ei, aflati ca altii au avut catastrofe mult mai mari decat Romania, au fost stersi de pe harta de cateva ori, au fost devastati pana la a fi una cu molozul, au pierdut de zeci de ori mai multi oameni in doar 5 ani si totusi o duc mai bine azi. Si nu doar material.

Centrul Varsoviei a fost reconstruit dupa schite, picturi si desene de sec. 18 si 19 intr-o maniera atat de reusita incat a fost inclus in Patrimoniul UNESCO. Avertizat de asta, iti dai seama la o privire ceva mai atenta ca caramizile inrosite si innegrite nu sunt chiar atat de vechi. Totusi, pentru o apreciere a muncii oamenilor, a ceea ce a realizat asta pt.ei, ar trebui apreciata toata munca asta si nu privita ca pe o copie falsa. Pana la urma chiar le-a iesit bine.

Sunt destule expozitii stradale si chiar muzee cu tema „atunci si acum”. Chiar poze in oglinda din anii 30-46 si 2000. Comparatia inlemneste. De nerecunoscut. Cine ar recunoaste Centrul Vechi, Interul, Magheru, Guvernul, Calea Victoriei, cand cea mai inalta caramida s-ar ridica la 1 metru inaltime din oricare cladire?

Castelul si Piata din fata lui dau senzatia de spatiu iar polonezii au refacut chiar columna cu statuia lui…Sobieski parca.

Stradutele orasului vechi sunt pline de turisti, de artizanaturi, kitschuri, magneti,samd. Mici muzee si restaurantele intregesc peisajul. Pe langa efort, cat va fi costat sa reconstruiesti un oras de la 0?! Intr-un magazin de antichitati, pe langa costume de politai, casti ale armatei rosii, nelipsitul chihlimbar, podoabe felurite, gasesc si poze cu americanii in 47 ingroziti fiind, in vizita, de cum arata Varsovia. De fapt de cum nu mai arata. Reconstructia a vizat o zona mai larga, incluzand strada care vine spre centru, Nowy Swiat si Krakowie ….nu mai stiu cum.O droaie de case frumoase recuperate,una langa alta, o strada lunga de vreo 2 km.

Polonezii au pierdut un oras in 44 si l-au reconstruit de la 0, romanii au avut un oras aproape intact dupa razboi si il macelaresc neincetat de atunci. Macelul continua si mai abitir azi de parca Ceausescu ar fi fost un model de urmat.

Am batut orasul din centru pe toate stradutele, inspre Wisla si inspre oras(sigur ca au fost reconstruite si zidurile). Intr-o Biserica, una din multele impunatoare, am reusit sa scap de caldura si oboseala la umbra si la un concert de orga. La un moment dat ba chiar am scapat si de somn:) Ca orice Biserica Catolica, linistea si albul sunt omniprezente. Cei cativa oameni care se roaga pastreaza un fel de solemnitate si parca uita complet de cele de afara. Tot ca peste tot,credinciosii nu seamana nicicum cu habotnicii, babele uitate de timp, nenicii cu pantaloni peticiti, tinerele cu figuri ratacite din ortodoxia noastra. Oameni pe fata carora se vede ca cred cu adevarat si nu din superstitie, oameni rezonabil imbracati, cersetori putini, placute comemorative peste tot, alb si multa decenta. Nicio urma de tiganeala, de promiscuitate. Acelasi lucru si la Kaunas unde am fost impresionat de normalitatea oamenilor care participau la o slujba, ce pareau din toate categoriile sociale, dar foarte cumsecade si amabili cu toata lumea. Nimeni amarat, nimeni venit sa ceara vreun favor de la aproapele lui sau de la Cel de Sus, daca s-o indura.

Orasul Nou la fel de frumos, desi si el la fel de fost devastat. Si el, ca toata Varsovia, plin de placute comemorative despre faptele nu-stiu-carui-regiment, condus de Piotr, Lech, Kazmierz,etc. Din centru se vede, vizavi, noul stadion national. Wisla, Vistula in romaneste, traverseaza tara de la nord la sud si, in mod amuzant, am vazut-o si la Cracovia, Torun si Gdansk.

Facandu-mi temele de acasa, am trecut garla in cartierul Praga, Praga Poludnie.In care se pare ca ar fi ramas cateva case cat de cat intacte dupa razboi. Am crezut ca voi vedea cam cum arata Varsovia dar m-am cam inselat. Putine case ramase in picioare iar din cele ramase dupa alti 70 de ani, multe in curs de renovare sau aratand cam jalnic.Tocmai cand imi inchipuiam cam ce se petrecuse in zona…dintr-o casa veche tipica, cu caramizi nevaruite, dau buzna o duzina de rebeli cu mitraliere cam invechite si care alearga de colo-colo. Ca o blonda stupida, pentru cateva secunde ezit si ma intreb daca nu o fi vorba de niscai garzi patriotice sau de ceva corpuri de armata. Imi dau curand seama ca e vorba doar de un film pentru care se trag cadre:)Am nimerit-o deci la fix, astia fac si reenactment pentru mine. Tematic!

In tramvaiul de intoarcere, inainte de pod,pe bulevardul care trece pe langa ZOO, alta halucinatie, de data asta mult mai reala.Uitandu-ma din tramvai pe trotuarul bulevardului larg, pe langa oamenii care merg, vad un…urs.

In prima fractiune de secunda cred ca este unul impaiat sau asa ceva.

In a doua fractiune de secunda imi dau seama ca misca, ca e chiar unul in carne si oase.

Deja in a treia fractiune de secunda sunt linistit pentru viata pietonilor; imi dau seama ca e un efect optic: ursul, desi la 15m de tramvaiul din mijlocul strazii si la 4-5 m de pietoni, e despartit de astia de un sant adanc,betonat care il consemneaza in parcul ZOO.UF!….pfii, am vazut si urs pe strada. Unde esti tu,Baloo?!

Am vrut sa vad Parcul si Castelul Wilanow dar din pacate prea mult apetit pentru off-road, pentru a vedea si cum arata un cartier „normal”de locuinte m-a pierdut prin periferii si, ca berbecu, m-am ales doar cu memoria unei statii de metrou cu sonoritate simpatica: Pole Mokotovskie(de fapt e si un parc).

In mod,culmea, spontan, am ajuns sa merg la meci. Legia- TNS in preliminariile Champions League.Nu parea mare lucru, doar de distractie si asa a fost. Dupa ce au batut in tur pe slabii galezi, returul a fost doar o formalitate.Din pacate, pentru meciul de maine cu cea mai urata echipa din Rom, Legia nu pare deloc prea tare. Sper sa fi fost doar un meci mai slab si maine sa le scoata fotbalu din cap hahalerelor. Spectacolul a venit insa din tribune(mai stim o echipa indragita la care se intampla exact la fel).O peluza si un stadion(de 30.000 locuri, plin doar cu vreo 17.000) a cantat extraordinar, aproape cel mai frumos public vazut vreodata,cu exceptia celui al nostru. Cu toate ca pareau destul de incalziti, oamenii cantau extraordinar de frumos. N-am auzit nicio referire in cantecele lor despre vreo rivala de-alde Lech, Wisla sau Polonia.Doar la un moment dat am auzit Sczeczin, de fapt prilej de a-si afirma afinitatea cu Pogon. Nici urma de dobitocii, analfabetii, zdrentarosii, scursurile pe care le vezi pe stadioanele noastre. Si ma refer aici la peluza!

Legia a batut chinuit,cu 1-0 dar asta nu i-a suparat pe oameni, care au cantat de la inceput pana la sfarsit. Pacat ca n-am inteles prea multe din limba lor dar am ramas cu niste rime in cap. Asa, silabisite:) LEGIA, DO presupun ca intelege oricine totusi:)

Nici urma de huliganismul de care vorbeste lumea: poate or fi, ca mai peste tot, ceva zanatici. Numa imi pare rau ca n-am luat un fular cu verdele omniprezent.

Preturile, ca in toata tara, similare cu cele de acasa iar zlotul infim mai tare decat leul. In conditiile astea, bugetul a fost foarte protejat si, multumita sejurului la Olsztyn, chiar am reusit sa cobor sub asteptari.

Hostelul nu a fost cea mai stralucita alegere dar nici una proasta. Pentru cativa euro putea fi ceva mai in centru desi era usor accesibil in 10minute. Mai ghinionist am fost ca am putut prinde doar un pat de sus astfel incat, asa gras cum sunt, a trebuit sa fac putina gimnastica:) Micul dejun cvasi-inexistent.

Intr-o seara, venind cam obosit din oras, am auzit zvon de ceva muzici din curte. Si nu erau de la barul de la strada. Cand colo, intr-o odaie nemobiliata de la parter, in curte, ca intr-un atelier de pictura, cativa omuleti dansau pe jazz si alte vechituri, parca descinse din anii ’30. Intreband care e treaba pe acolo, cel care parea a fi gazda m-a asigurat: „There’s no beer in here but we surely do have good spirits”:)

Oamenii, ca peste tot, imbracati f. decent, spre elegant. Nimic obscen, nicio parte a corpului exagerat de expusa:)Totusi nimic fancy, nimic snob. Dar tineret mult, fete mult mai multe decat baieti.

Asta mi-a adus aminte de catolicismul fervent al societatii poloneze. Nicio reclama cu gagici semi-dezbracate, nicio obscenitate publica, nimeni nu vorbeste rastit, nu trece pe rosu si nu merge fara bilet. O societate foarte civilizata. Daca Romania crede ca e normal sa-si clameze independenta, sa se ratoiasca pe la UE si altele cum ca sa ne lase pe noi in durerea noastra, e pur si simplu hilar: niste ramasi in urma istoriei se umfla in pene de parca ar avea cu ce sa se mandreasca. Polonezii se umfla si ei in pene si au negociat dur intrarea in UE dar asta pentru ca au cu ce: au in spate o societate civilizata care, intr-adevar, nu are chiar de ce sa accepte unele lucruri.

Lumea serviabila, amabila. Tineretul,evident, cunoscator de engleza pana la vanzatorul de ziare. De fapt orice persoana sub 45 de ani pare a cunoaste macar acceptabil engleza.

Am incercat, evident, si ceva mancare zisa traditionala: In primul rand bigos, un fel de varza cu carne, delicioasa, ce e drept. Apoi nelipsitele pierogi, un fel de clatite umplute cu orice, de la carne la dulceturi. Daca de la Cracovia am plecat dezamagit de ele, acu am cam priceput care e smecheria si le-am ales pe cele „corecte”.

Orasul- destul de aerisit. Sigur ca l-au aerisit nemtii de tot dar reconstructia post-razboi a dus la strazi foarte largi, spatii mari intre cladiri si intre cartiere. Chiar cartierele normale de locuinte arata la fel. Nici urma de inghesuiala blocurilor ceausiste. Blocurile au spatii verzi mari intre ele, tapsane si parcari. La fel de patratoase dar totusi zugravite proaspat. In Olsztyn pe fiecare scrie mare, urias, strada si numarul ca sa poata fi detectate rapid:) Chiar si in centru, spatiile verzi sunt la locul lor, nimeni nu le asalteaza, nu taie copacii, nu se leaga de biciclisti.

Probabil cel mai frumos parc pe care l-am vazut este Lazienski. Din pacate l-am traversat in fuga, catre meci. O frumusete! Foarte bine ingrijit, un verde intens, cladiri albe superbe si renovate. Coronita evident merge catre Palatul de pe lac. Sa nu uit de cea mai prietenoasa veverita vazuta: era sa pun mana pe ea si s-o bag in buzunar:)

Circulatia initial mi s-a parut in regula datorita bulevardelor largi. Citisem pe net ca e ingrozitoare in Varsovia. Totusi, ce ambuteiaj am vazut in Gdansk, cu toate strazile blocate de masini si oameni in ele, nici in Bucuresti n-am vazut! M-am amuzat teribil de soarta oamenilor care au crezut ca se misca mai repede cu masina dar care avansau 50metri in 10minute. Metroul Varsoviei are o singura linie, banala, a doua e in constructie. Nimic interesant despre el.

Din pacate n-am gasit nicio crasma cu muzici adevarate. Am evitat Hard-Rock-ul ca fiind prea scump dar in apropiere, intr-un sens giratoriu mare, am gasit vreo 2 bodegi in care si de fapt, in fata carora, seara, in ciuda interdictiei de a bea alcool pe strada, se strangea o groaza de lume, mai ales backpackers din toata lumea. Am studiat doar atmosfera la o bere dar planul de a doua zi si oboseala m-au cam tras la somn.

Ultima zi am alocat-o Muzeului Revoltei din 44. Foarte mare, foarte bine dotat cu exponate. Au si avut ce arata din moment ce probabil au gasit o droaie printre ruine. Chiar si recent au mai descoperit cate o mitraliera prin beciurile vreunei case. Pistoale, mitraliere, grenade, un Liberator agatat pe sus, o droaie de alte accesorii. Cele mai impresionante sunt insa povestile oamenilor,sutelor de mii de oameni morti. Nu mai punem ranitii. Exista inca o droaie de supravietuitori care isi povestesc amintirile pe monitoare.Imagini si chiar filmulete. Istoria celor doua luni aproape zi cu zi. Chiar si un film 3D continand refacerea Varsoviei imediat dupa razboi, in ruine. Nu prea pricep eu care e treaba cu 3d-ul asta:)

Am lasat destule muzee la o parte ca neinteresante sau care consuma prea mult timp raportat la ce e de vazut dar asta nu putea fi ratat. Atacati de doua fiare din directii diferite, polonezii au luptat, s-au zbatut chiar daca lupta lor a fost, post-factum vorbind,aproape in van.Ce diferenta, iar, fata de noi, care am urmarit scopuri anume si, spre rusinea noastra, am intors armele cum am simtit ca bate un vant mai prielnic dintr-o parte sau alta. Polonia n-a avut nicio sansa ca stat dupa Pactul Ribbentrop- Molotov si, cu toate zbaterile ei, n-a avut nicio sansa nici dupa razboi. Zbaterile si sutele de mii de oameni pierduti, alaturi de catolicism si providentialul Papa Ioan Paul II i-au ajutat sa tina moralul sus, sa se impotriveasca oricarei nedreptati, sa ramana demni si, in final, sa izbandeasca.

O vorba simpla a Papei, venit in prima sa vizita la Cracovia si aclamat pe un tapsan de sute de mii de oameni aflati in plina teroare rosie, mi-a ramas in cap: ” Nu sunteti singuri, Nu va temeti”